IfoseleDorei

luni, 17 octombrie 2016

Aere aeristice ...

Ei bine, iubesc diminetile, fie ele de iarna, de primavara, de vara sau de toamna. Pur si simplu le iubesc. 
Iubesc diminetile devreme, cand ma trezesc cu noaptea in cap si sunt ametita din cauza ca nu am dormit destul sau cat aas fi vrut. Le iubesc pentru ca simt cum caldura din patul meu confortabil se risipeste, descopar daca e soare sau innorat sau daca ploua. Daca e soare, norii putini sunt colorati in roz, cerul se coloreaza si el incet,incet in albastrul lui minunat. Daca e innorat si ploua, zambesc. Pentru ca nimic nu e mai frumos decat sa fiu fericita atunci cand lumea e trista, cand vremea nu ţine cu mine. Eu ii zambesc, pentru ca alti oameni sa ia boala zambetului de la mine si, astfel, sa facem o zi frumoasa, chiar daca ploua.
Iubesc diminetile cand tata face cafea pentru mama si in toata casa miroase a cafea. Eu, de asemenea, imi fac o cafea slaba, cu un gust care face ca lumea sa fie mai palpitanta, care ma face sa vreau sa merg peste tot si nicaieri, sa traiesc aventuri de neuitat cu o persoana draga mie. La fel si sora mea, care zi de zi se rasfata cu o cafea, asemanatoare cu a mea.<3

Iubesc diminetile inn care trebuie sa merg undeva.. (oriunde doar nu la servici)... Atunci simt aroma tare a lor, aerul care ma face sa stau mult pe drum si sa contemplez, sa analizez tot in calea mea : strazile, copacii, cerul, mireasma, oamenii, fetele lor palide si obosite, mersul leganat si apasat, dar totusi grabit, spre serviciu, masinile trecand in graba spre o destinatie total necunoscuta mie, pasarile care parca imi canta mie ca sa ma inveselesc, dealurile impunatoare, casele, mersul meu si faptul ca m am pierdut printre cunoscuţi care mi se par straini. Toata lumea e grabita, doar eu ma las dusa de briza slaba, gandindu.ma la tot felul de lucruri, inhaland aerul patrunzator, visand cu ochii deschisi, privind, iubind tot ce se afla in jurul meu si mirandu.ma de minunatia de a fi in viata.
Iubesc momentul in care deschid ochii ,pun pana pe telefon si citesc un matinal mesaj frumos, ricevut. Desi nu se intampla asta des,totusi iubesc senzatia din acel moment, si gandul ca cineva s.a trezit purtandu.te in minte.

Iubesc diminetile in care pot sa citesc. Nu neaparat o carte, ci si blog-uri, reviste, citate , mici povestioare de iubire. Si sa am cana mea de cafea light in mana.

Iubesc diminetile in care ma trezesc cu o anumita piesa în minte, o piesa care imi aduce aminte de cineva special, de un loc special, de un moment special.



Iubesc diminetile cand soarele ma trezeste, jucandu.se cu parul meu cretuliu nebun si sarutandu.ma.
Iubesc diminetile cand nu am nimic de facut decat sa lenevesc in pat, sa gandesc in liniste, singura, sa.i iubesc pe toti si pe nimeni, sa privesc pe fereastra rutina de fiecare zi, sa simt soarele cum ma imbratiseaza

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu