Iubirea mea, e doar secret ...

Întotdeauna a fost atrasă de fructul interzis, de negură, de neobișnuit, iar tentațiile îi sunt cele mai dulci ispite. Dar își asumă totul, pentru că așa este ea, o devoratoare de întuneric. Ia întunericul și-l transformă în lumină. Nu întotdeauna îi iese, dar încearcă și se luptă. Atunci când eșuază, se întunecă și ea. Însă nu pentru mult timp, îi trece până la urmă. Așa este ea „construită”. Să se scuture de tot ce o copleșește și să revină pe linia de plutire, pentru ca mai apoi să facă un salt aventuros și tot așa. Nu știe să trăiască liniștită, iubește ispita și-i tremură carnea pe ea când pericolul îi dă târcoale. Se simte vie! Și ce vie! Ce adrenalină! Ce sentimente! Ce nebunie! Uneori se gândește – hai să te iubesc în secret!

   Femeile, în general, obișnuiesc să-și strige iubirea în cele patru colțuri ale lumii. Fructul interzis îl refuză sau pur și simplu se străduiesc să-l aducă în prim-plan după ce îl „mănâncă”. Nu știu cum este mai bine, să-ți trăiești iubirea în văzul lumii și să o pui în pericol tot timpul sau să iubești în secret, acolo unde nimeni nu vă poate face rău?! Dacă ar fi să aleg… aș alege secretul. Întotdeauna voi alege secretul. Asta nu înseamnă că nu mă respect, că nu mă iubesc sau că nu merit să fiu „în față”. Ci pentru că ce-i al meu, îmi place să rămână numai al meu, departe de ochii invidioși ai lumii. Aleg secretul și pentru că ce pot trăi două suflete în taină, nu vor putea trăi niciodată alții în văzul lumii. Când ai o relație oficială, aproape întotdeauna ești nevoit să acționezi conform cutumelor. Când ai o relație oficială, dar pur și simplu nu vrei să spui nimănui de ea, amândoi sunteți liberi ca pasărea cerului. Liberi unul față de celălalt. Atât de liberi încât vă veți întoarce întotdeauna cu drag și din prea multă iubire la celălalt. Dorul vă va mistui pe interior. Dorul și dorința fierbinte de a fi cu el, lângă el, pe el și în el. Sună vulgar?! Deloc! Este doar adevărul crud!

Gândește-te pentru un singur minut, cum ar fi să trăiești o poveste de dragoste de care nu știe ABSOLUT nimeni! Nu ți se pare incitant? Nu crezi că „pericolul” de a fi descoperit este cu atât mai ispititor?! În momentul în care nimeni nu știe de existența voastră împreună, sunteți liberi să vă iubiți așa cum doriți. Vă veți împărtăși cele mai tainice gânduri, veți avea încredere unul în celălalt, veți comunica ușor și despre orice, iar legătura dintre voi va deveni mai strânsă decât a multor cupluri care trăiesc în văzul lumii. Și ce să mai spun despre sex?! Sexul este fabulos, se întâmplă spontan, oriunde, oricum, oricând. Veți fi liberi să încercați cele mai nebune fantezii și astfel, veți trăi așa cum mulți se feresc să o facă de-a lungul întregii vieți.

IUBESC în secret !!! Nu știu de ce! Dar ce e interzis, ce nu trebuie să știe lumea, îmi place! Totul este mai intens și cu atât mai mult când știi că nimic nu-ți garantează ziua de mâine. Ce-mi pasă mie de mâine?! Eu vreau clipa PREZENTA, oricât de impresionată voi fi, oricât de marcată, oricât de schimbată! Îmi asum!

Psihologi cu practici îndoielnice !

Decizia de a te adresa unui psiholog pentru a depăsi momente dificile din viaţa ta sau pentru a optimiza utilizarea resurselor deja existente este de obicei destul de dificil de luat, mai ales dacă nu te-ai mai aflat niciodată pe canapeaua de terapie sau într-un cabinet de psihologie.

Această decizie poate fi însă uneori întâmpinată de un nivel scăzut al satisfacţiei faţă de serviciile psihologice, iar motivul poate fi (printre multe altele care însă nu fac tema prezentului blog post) chiar modul în care psihologul căruia v-aţi adresat înţelege să îşi practice meseria… de fapt, modul în care nu înţelege să îşi practice meseria. Da, ca în orice alt domeniu, şi acesta presupune practicanţi care îşi asumă responsabilitatea profesională şi practicanţi care se mulţumesc cu o înţelegere mult prea subiectivă a profesiei, o interpretare ce serveşte propriilor scopuri, mai degrabă decât o bază a unor servicii psihologice eficiente.

Colegial, codul deontologic prevede atenţionarea persoanei în cauză în scopul remedierii traiectoriei profesionale defectuoase şi eventual semnalarea cazurilor de derivă profesională  Colegiului Psihologilor. Oficial însă, prea puţine astfel de situaţii sunt semnalate, prea puţini colegi (cu numele) îşi corijează practica în urma bătăilor prieteneşti pe umăr şi prea mulţi clienţi rămân cu amintirea unor interacţiuni cu psihologul sterile sau chiar traumatizante.

De aceea, consider că educarea publicului larg cu privire la selectarea optimizată a specialiştilor cu care alegem să lucrăm, este un prim pas către rezultate îmbunătăţite, clienţi fericiţi şi (indirect, dar de impact) o “curăţire”/ triere în rândul profesioniştilor din domeniul psihologie.

Astfel,aleg să va împărtăşesc câteva din filtrele pe care le puteţi aplica pentru a decide dacă persoana care vi se prezintă drept psiholog/psihoterapeut/consilier este cu adevărat “the real deal” sau o variantă îndoielnică a profesionistului (doar 10 de data asta; primele 2 sunt mai tehnice, dar esenţiale).

1. Lipsa dreptului de liberă practică

Această informaţie reprezintă “baza bazelor” (sic!). Niciun psiholog nu poate presta servicii psihologice în lipsa unui drept de liberă practică, eliberat de Colegiul Psihologilor din România.

Atenţie! Absolventul de psihologie NU ESTE NEAPĂRAT ŞI PSIHOLOG! 

Da, sună a non-sens, dar este adevărat. Diploma de licenţă în psihologie nu permite în sine practicarea psihologiei. Pentru a putea lucra în cabinet sunt necesare stagii suplimentare de formare profesională, în funcţie de fiecare ramură a psihologiei şi toate presupun obţinerea dreptului de liberă practică.

Cum verific dacă psihologul meu deţine un astfel de drept de practică?

a) Poţi solicita să îţi arate efectiv acest act. Este un document de format A4, cu un fundal portocaliu, cu timbru sec din partea Colegiului psihologilor, care precizează în mod obligatoriu numele psihologului, codul său individual, specialitatea şi treapta de specializare.

b) Poti vizita website-ul Colegiului Psihologilor, secţiunea Registrul Unic al psihologilor cu Drept de Liberă practică. Acolo introduci numele psihologului (cu diacritice) şi dacă apare pe listă, înseamnă că este acreditat.

c) Poţi suna la secretariatul Colegiului psihologilor şi să întrebi dacă psihologul respectiv detine drept de practică.

2. Verifică forma de exercitare a profesiei de psiholog

Conform reglementărilor Colegiului Psihologilor din România, psihologii cu drept de liberă practică îşi pot exercita meseria în următoarele forme: Cabinet individual de psihologie, Societate Civilă profesională, Cabinete de psihologie asociate sau Structuri de psihologie, acreditate de Colegiul Psihologilor din România.

Ca şi în cazul dreptului de liberă practică al psihologului, cabinetele, societăţile sau structurile de psihologie trebuie sa fie acreditate de Colegiu şi posedă un număr de identificare. Puteţi găsi o listă a tuturor formelor de exercitare a profesiei acreditate în Registrul Unic, Partea a II-a, pe website-ul Colegiului psihologilor din România.

Atenţie! Există firme sau ONG-uri care angajează pe posturile de psiholog persoane ce nu deţin drept de liberă practică sau nu şi-au înregistrat propriul segment de psihologie la Colegiul Psihologilor. Printre aceste structuri neacreditate se numără majoritatea clinicilor medicale private.

Şi acum, să trecem în revistă semnele mai putin oficiale pe care eu le consider relevante în identificarea unui psiholog cu o practică îndoielnică.

3. Când psihologul utilizează cuvinte precum “amiciţie”/”prietenie” sau si mai bine, termeni simbiotici, pentru a defini sau descrie relaţia voastră sau tipul de serviciu pe care îl oferă.

Deşi este foarte drăgălaş să ştim că persoana de lângă noi ne este alături şi înţelege prin ce anume trecem în momentele noastre mai putin bune, serviciile psihologice se numără printre serviciile profesionale de intervenţie în domeniul sănătăţii mintale şi a stării de bine. Prin inferenţă, serviciile pot fi calitativ satisfăcătoare şi se prezintă la un standard profesionist doar dacă ele sunt oferite de un specialist. Specialistul nu este “prietenul” sau “amicul” meu, nu este “celălalt eu” etc. Limita profesională este impusă şi de codul deontologic al profesiei.

Una din ipotezele ce se pot emite în această situaţie este că psihologul proiectează propriile nevoi sau dorinţe relationale, în relaţia cu clientul său. Un astfel de psiholog nu îţi poate fi de mare ajutor, din moment ce propria autonomie este discutabilă.

Inutil (sper) să mai precizez că relaţiile de natură sexuală sunt total interzise între psiholog-client sau psiholog-apropiaţii clientului. Aspectul rămâne valabil şi dacă relaţia profesională se încheie. Oficial, abia la 2 ani după încetarea relaţiei profesionale se poate pune problema unei relaţii de altă natură decât cea profesională.

4. Garantarea succesului intervenţiei – Big No-No

Succesul intervenţiilor psihologice  depinde de atât de mulţi factori ce nu se află în sfera de control a psihologului, încât promisiunea sau garantarea verbală sau în scris a rezultatului acesteia ar reprezenta o imprudenţă majoră din partea furnizorului serviciului.

Profesionistul îţi va explica o parte din factorii ce pot duce la succesul intervenţiei şi va estima probabil şansele de reuşită ale intervenţiei în situaţiile în care acei factori sunt prezenţi. Ţine cont că este doar o estimare, nu jurământ cu mâna pe fundiţă.

5. Dezvoltarea personală din domeniul psihologiei NU este similară dezvoltării spirituale din sfera ezoterismului/ocultului. Un psiholog profesionist NU le va alătura.

Psihologul NU a fost învăţat în formările sale profesionale să aducă în cabinet maeştrii de lumină, ghizi astrali, îngeraşi, zâne etc. NU foloseşte în sens ezoteric/strict termeni ca “energie”, “flux energetic”, “deblocare energetică”, ci doar pentru a se referi la impulsuri, la “energia pulsională”, diferită de sensul dat în sferele oculte termenului “energie”.

Psihologul nu utilizează astrologia, chiromanţia, tarotul, incantaţiile, ghizii spirituali, tehnicile de consultare a trecuţilor în nefiinţă sau tehnicile hipnotice pentru regresia în “alte vieţi”.

Psihologul, în afara rolului său profesional ARE DREPTUL de a avea orice credinţe, atât timp cât în cabinet el va utiliza doar formele ştiintifice, dovedite, de intervenţie.

Psihologul poate rămâne în sfera profesionalului dacă se referă la aspecte ezoterice din perspectiva psihologică (Exemplu: Carl Jung şi-a bazat multe din scrierile psihologice pe vechi scrieri alchimice.) şi nu le utilizează decât pentru analiză, analogii, metafore etc şi nu este un practicant al acestor pseudo-ştiinţe în timpul vostru de lucru în cabinet. Putem vorbi despre orice, dar practica ţine de alte domenii de activitate, nu de sfera psihologiei.

Deşi psihologia se delimitează de pseudo-ştiinţele oculte, psihologul respectă credinţele clientului său şi nu va încerca să i le influenţeze.

Îmi este limpede că sintagma “psiholog” aduce un plus multor practicanţi ai pseudo-ştiinţelor, iar unii dintre aceştia chiar dovedesc o înţelegere superioară a proceselor psihice şi a variantelor de tratament, dar varianta inversă se dovedeşte a fi în principal păguboasă.

Psihologul ezoterist

Astfel, dacă psihologul vostru şi-a alăturat competenţele ezoterice celor ce ţin de psihologie, cel mai probabil nu înţelege niciunele dintre cele două şi este sigur că pe cele din urmă este cel mai potrivit să nu şi le mai exercite.

Ezoteristul psiholog

În acest caz, varianta cea mai corectă ar fi ca ezoteristul să îşi anunţe clienţii sau publicul că are studii de psihologie, dar nu practică, iar dacă practică şi psihologia în formă oficială, în situaţiile în care se prezintă ca ezoterist, corect ar fi să anunţe că rolul său de psiholog este momentan inactiv, acestuia fiindu-i necesar un alt cadru pentru a se manifesta.

Bineînţeles că la nivel informaţional, ambii câştigă din experienţa celuilalt rol al lor, atât timp cât înţeleg disocierea acestora.

6. Nu există psiholog care să fi înregistrat numai succese profesionale.

Ca în toate celelalte sferele de activitate, rezultatele interventiilor sunt variate şi le includ pe cele de insucces profesional, indiferent ce anume a dus la acest rezultat (de multe ori, incompatibilitatea în diada psiholog-client sau insuficienta motivaţie a clientului, sunt responsabile de lipsa succesului intervenţiei).

Un profesionist va face referire şi la aceste situaţii atunci când îi este solicitat să îşi evalueze propria activitate şi nu va resimţi aceste aspecte ca ştirbindu-i din competenţă sau încrederea în modul său de lucru.

Pe de altă parte, psihologul care îţi va comunica faptul că a avut intervenţii mereu încununate de succes ar putea fi privit cu un oarecare scepticism.Nu înseamnă neapărat că minte, dar poate maniera de evaluare a succesului îi este multe prea proprie.

7. Psihologul profesionist se păstrează în limita competenţelor sale.

Nu orice psiholog are dreptul de a face evaluare psihologică pe orice aspect psihic, şi nu orice psiholog are dreptul să facă psihoterapie sau consiliere.

Competenţele sunt definite de specialitatea în care şi-a obtinut dreptul de liberă practică şi uneori, de treapta sa de specializare.

Psihologul profesionist se va consulta cu alţi colegi sau cu supervizorii săi în scopul depăşirii impasurilor profesionale pe care le întâlneşte (confidenţialitatea este păstrată). În cazul în care competenţa îi este depăşită de situaţia generată în terapie/consiliere etc sau dacă aceasta nu se încadrează în cele pe care el sau ea le tratează, îţi va recomanda un alt psiholog ce te-ar putea ajuta.

8. Psihologul îndoielnic va lucra în special în direcţia abordării propriilor scopuri şi nu a scopurilor pe care le-aţi stabilit împreună si care îţi sunt relevante.

9. Psihologul îndoielnic nu îţi comunică informatii despre cum veţi şti că terapia/intervenţia a ajuns la un final.

Da, nu poate fi estimat încă de la început câte şedinţe de terapie sunt necesare soluţionării problemei tale, dar trebuie să stabiliţi împreună un scop al terapiei şi cum anume veţi măsura daca acest scop a fost sau nu atins.

10. Psihologul îndoielnic îţi va oferi sfaturi şi se va erija într-un expert al aspectelor vieţii tale!

Psihologul NU oferă sfaturi! Ştiu, este putin dezamăgitor pentru cei ce îşi doresc răspunsuri rapide la probleme apăsătoare. Cu toate acestea, rolul psihologului psihoterapeut este acela de a te ajuta sa găseşti propriul mod de a soluţiona o situaţie problematică. Astfel, tu vei trăi viaţa ta, în conformitate cu propriile scopuri şi propria structură. Psihologul îndoielnic se va grăbi să îţi arate cât de util îţi este prin livrarea unor “reţete” – proprii sau clasice – de rezolvare superficială a problemei tale. O altă ipoteză este aceea că psihologul cu pricina nu poate manageria o situaţie problematică în ritmul clientului şi se asigură că are “în mânecă” o soluţie pentru orice, indiferent cât de păguboasă pe termen lung sau cât de lipsită de autenticitate 

Libertarianismul ...

Doctrina libertariana este probabil cel mai elaborat si coerent corpus ideologic contemporan, fapt ce o face sa fie fascinanta prin rafinament si profunzime, dar si marginala prin inaccesibilitatea ei pentru un larg seg­ment al publicului. De pilda, in conditiile curente, a te alatura numerosului contingent al noii stangi nu presupune (dincolo de vointa politica de a participa la de­mon­stratii purtand un tricou imprimat cu figura lui Che Guevara) nici o capacitate cognitiva care sa depaseasca o minima alfabetizare necesara recunoasterii unor cuvinte cheie - discriminare, rasism, imperialism, exploatare - si combinarii acestora in lozinci formate din struc­turi propozitionale elementare. A fi libertarian insa pre­supune stapanirea unei intregi literaturi ce se intinde de la John Locke pana la Robert Nozick si a unor ba­terii de argumente ce de multe ori amintesc de formulele expozitive ale teologiei scolastice.      

    Ideea centrala este insa simpla: cea mai importanta valoare poli­ti­ca este libertatea. Pare una dintre acele idei cu a carei importanta toata lumea este de acord. Libertarienii trec insa de acest consens steril si duc ideea pana la ultimele ei implicatii logice si pragmatice. Acest exer­ci­tiu de radicalism luminat, spun ei, demasca superficia­li­tatea intelegerii principiilor libertatii de catre cei care adera la ele doar nominal - adica majoritatea. In schimb, adversarii libertarienilor spun ca acest radicalism dovedeste cum o idee generoasa poate fi transfor­ma­ta subtil intr-o forma de sectarism dogmatic.

     Pentru libertarieni, problema centrala a politicii nu poate fi nici justitia sociala, nici natiunea, nici progresul, nici redistributia, ci relatia individului cu statul. Aceas­ta este piatra de temelie pe care se asaza toate ce­lelalte principii si institutii politice. Traditia libertariana considera ca exista doua si numai doua moduri de a organiza ordinea sociala: fie pe baza voluntara, adi­ca prin nenumarate interactiuni libere intre indivizi si diferite asociatii private, fie pe baza coercitiva, adica prin dictatul statului. Pana la urma toate doctrinele poli­ti­ce pot fi supuse unui test unic: Cine urmeaza sa ia de­ciziile ce privesc aspectele specifice ale vietii tale, tu sau altcineva? Cine decide unde vor fi canalizate con­tri­butiile tale la binele public, tu sau statul? Cine ho­ta­ras­te unde si in ce limba vor fi educati copiii tai? Cine de­cide unde si daca ai voie sa deschizi o firma? Cine de­cide daca porti sau nu centura de siguranta la volan? O societate libera tinde sa maximizeze sfera de ale­gere a indivizilor. In societatile etatiste, tendinta este contrara. Statul, prin autoritatile sale, tinde in mod na­tural sa uzurpe spatiul sferei libertatii individuale. Si pentru ca oamenii, tot in mod natural, resping aceasta in­truziune, societatile etatiste, indiferent de nume (socialiste, fasciste, social-democrate), se bazeaza in ultima instanta pe o doctrina ce implica aplicarea unui grad sau a altuia de coercitie. Respingand in toto coer­ci­tia, li­bertarianismul nu este totusi utopic pentru ca nu ur­ma­res­te o societate perfecta, ci doar una perfectibila prin sporirea sferei libertatii. El spera la o lume in care cat mai multe dintre deciziile relevante pentru un individ sa fie luate de nimeni altcineva decat de individul in cau­za.

    Libertarianismul este astfel expresia unei filosofii ra­di­cale a libertatii individuale. Telul ultim este abolirea statului, adica o ordine sociala bazata esentialmente pe interactii voluntare. Telul intermediar este instituirea sta­tului minimal. Traditia are radacini in gandirea politica asociata reformei protestante, in John Locke, Adam Smith, Thomas Jefferson si in filosofia politica a gan­dirii federaliste a secolului luminilor. In secolul XIX, o importanta parte a ei a fost asimilata liberalismului cla­sic. Dar, in prima parte a secolului XX, adeptii in­ter­ven­tiei statului in economie si ai statului asistential au uzurpat printr-o manevra ingenioasa titulatura de "liberal", pentru a-si eticheta propriile lor idei, lasand liberalii clasici intr-o minoritate marginala. (Ecoul romanesc al acestei geniale mutari este reprezentat de Neolibera­lis­mul lui Stefan Zeletin - lucrare ce reflecta fidel spiri­tul de un etatism feroce al vremii). Izolati de mutarea la stanga a elitelor politice si intelectuale, liberalii clasici isi relanseaza insa doctrina in a doua jumatate a se­colului XX sub mai multe forme si nume. Cea mai ra­dicala varianta a ei, inspirata de ganditori precum Mises, Hayek, Nozick, Rothbard si Rand, ajunge sa fie cunoscuta ca anarho-capitalism sau libertarianism si sa devina varful de lance al contraatacului impotriva su­prematiei intelectuale si politice a etatismului.

Femeile independente vor să fie dominate!

Poate că nu se potrivește caracterul lor puternic cu dominația, însă acesta este adevărul: femeile independente vor să fie dominate.De la cea mai simplă femeie până la tipa care conduce o companie cu sute de angajați, în relațiile cu bărbații, vrem să fim dominate. Și când spun asta, nu mă refer la dominația fizică, ci mai degrabă la dominația intelectuală și cea din dormitor.

Femeile independente au nevoie să fie întoarse cu fața la perete când se așteaptă mai puțin și să se bucure de ceva atitudine bazată pe testosteron. Până la urmă nu știu cărei femei i-ar plăcea să aibă lângă ea un bărbat mai puțin “puternic”, irațional și lipsit de inițiativă.

Psihologii spun că femeile au latura emoțională mai dezvoltată decât bărbații și că acesta este motivul pentru care vor căuta constant un bărbat care să le stimuleze intelectual și emoțional.

Despre inițiativa bărbaților ce să mai spun? Oricât de frumos, deștept și orice alte calități ar avea, un bărbat fără inițiativă este ca o legumă pentru noi. Nu ne place să fim noi cele care luăm decizii, deși uneori suntem obligate, nu ne plac bărbații lipsiți de încredere, deși suntem dispuse să-i împingem din spate de fiecare dată când au nevoie și nu ne place să ajungem în stadiul de a cere.

Probabil că ai auzit în nenumărate rânduri că femeile sunt un mister sau că pe femei nu le înțelege nimeni. Nu e chiar așa și ți-o spune o femeie !!! E suficient să previi discuțiile interminabile, infidelitatea și discursurile dramatice. Sunt lucruri care afectează pur și simplu libidoul intelectual al unei femei. Asta numai atunci când vorbim despre o femeie independentă pentru că femeile dependente sunt femei sigure. Până la un punct. Femeia care depinde de voi, va sta liniștită acasă, pregătind o supă și dispusă să vă ierte atunci când vă atingeți de alta, dar femeia independentă? Câți dintre voi ați risca să vă petreceți clipe lângă o astfel de femeie, când știți că va pleca fără să stea pe gânduri dacă o altă femeie își va face apariția în viața voastră? Sau câți dintre voi puteți suporta faptul că o femeie independentă se leagă de un bărbat numai datorită sentimentelor?

Cine sunt eu ?!?!

     

     
       Cine sunt eu?.... Sunt doar un om ca toţi oamenii... un om cu calităţi şi cu defecte ... Un om cu greşeli omeneşti, cu experienţe de viaţă frumoase dar şi urâte, un om cu frământări interioare şi cu temeri… un om care a fost foarte fericit dar şi cumplit de nefericit, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridicat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în oameni, în fericire şi în iubire și care a cunoscut gustul amar al esecurilor și al dezamăgirilor...
Sunt un om care a înţeles într-un târziu că viaţa nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit şi că fericirea nu este condiţionată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber și de a avea iubire....
Sunt un om care a înțeles ca iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac își ia zborul și că oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţional dar şi iraţional, un om care atunci când privește în urmă are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite...
Sunt un om simplu, un om visător, un om cald, căruia nu-i este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, care își recunoaște greșelile și înfrângerile cu demnitate și curaj, un om care nu se teme de judecățile lumii.
Sunt un om care iubește oamenii, care le înțelege rătăcirile și care nu uită că a avut propriile rătăciri... Un om care respectă alegerile celorlalți oricâtă durere i-ar aduce și care nu judecă oamenii după prejudecăți proprii...
Sunt doar un om care a depins sufleteşte de alţii şi care a fost abandonat... și de care au depins câteva persoane pe care nu a avut tăria să le abandoneze, fiind incapabil să facă din propriile eșecuri acte de răzbunare.... Un om care a pierdut mult, uneori totul, fiind nevoit să o ia de la zero de câteva ori...
Sunt doar un om care a uitat de multe ori cine este şi cine vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească mereu drumul către sine.
Sunt un om care râde cu lacrimi şi care plânge în hohote, un om care e capabil să plângă toată noaptea, iar ziua să iasă în lume zâmbind... Un om care, deşi e plin de răni, uită de orice durere atunci când cineva drag suferă... Un om lipsit de egoism, care acceptă că uneori trebuie să se pună pe locul doi...
Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare, un om capabil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire...
Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care nu-i uită şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva... Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleacă!” atunci când ar fi vrut să spună „rămâi!”, un om care a plecat atunci când ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece atunci când a rămas...
Sunt un om dependent de iubire și de frumos, pe care îl bucură ploaia, soarele, zăpada, râsul copiiilor, îndrăgostiții care se privesc cu iubire, bătrânii care se țin de mână, cățeii care cerșesc mângâieri... Un om pe care orice atenţie mică şi neînsemnată îl face fericit, un om căruia o îmbrăţişare îi poate alunga toate temerile lumești, un om care se trezeşte noaptea şi mulţumeşte divinităţii pentru tot, un om care vrea să dăruiască tot ceea ce are mai bun, care suferă odată cu ceilalţi, care şi-ar dori să aline singurătăţi şi să ofere mângâiere celor îndureraţi... Un om capabil să muncească neobosit ca să facă o bucurie cuiva...
Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a învățat să asculte și să înțeleagă dincolo de cuvinte și să vadă dincolo de un chip și de măști...
Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de nimic dacă nu împarte cu alții, un om care nu poate trăi doar pentru el...
Sunt un om cu stări sufletești extreme, un om plin de pasiune, un om care trece în câteva clipe de la agonie la extaz... Un om fragil și vulnerabil, dar totodată o forță...
Sunt un om care se agață cu disperare de orice fărâmă de fericire și căruia i se prăbușește întreg universul atunci când este părăsit, rănit, dezamăgit...
Sunt un om sincer, lipsit de ipocrizie, un om care a învățat că adevărul spus cu voce tare îi îndepărtează doar pe cei nesinceri...
Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru oameni, o vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă și o inimă primitoare...
Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înțeles, neînțeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise... un om care vrea să iubească şi să fie iubit.

Misterele Capelei Scotiene Rosslyn

   

Clopotele sună la Capela Rosslyn care este probabil cea mai extravagantă biserică sculptată din Scoţia – şi în mod cert cea mai înzestrată cu mituri, pseudo-istorie şi controverse. Un loc de pelerinaj pentru masoni, templieri, cei care vor să vadă OZN-uri, oameni de rând şi cripto-istorici, care caută orice, de la suluri conţinând învăţămintele pierdute ale lui Hristos, până la Sfântul Graal, această capelă, cuibărită în satul Roslin, a devenit o destinaţie a pasionaţilor cărţii Codul lui Da Vinci, thrillerul mistic al lui Dan Brown, care s-a vândut în mai mult de opt milioane de exemplare în întreaga lume, şi care are punctul culminant la Rosslyn. 

     Istoricii scandalizaţi pot spune orice, dar Capela Sf. Matei – acesta este numele său episcopal, nu a fost niciodată atât de ocupată. Trustul care se ocupă de restaurarea bisericii din secolul 15,
în parteneriat cu Societatea Historic Scotland, beneficiază de fluxurile foarte mari de turişti, dar refuză cu încăpăţânare orice investigaţii în pivniţele ei legendare. Biserica este acum sursă de inspiraţie pentru artişti scoţieni de renume, cum ar fi pictorul Steven Campbell, sau câştigătorul premiului Turner, Douglas Gordon.
     Romanul lui Brown, care a uimit milioane de oameni şi a scandalizat câţiva catolici, este o reţea de artă renascentistă, criptologie şi teorii ale conspiraţiei, ce implică descendenţii lui Iisus Hristos şi ai Mariei Magdalena. Începe cu uciderea grotescă a unui restaurator la Louvru, a cărui corp este aşezat în aceeaşi poziţie cu cea din faimoasa schiţă a lui Leonardo Da Vinci, Bărbatul Vitruvian, şi se termină cu deznodământul de la Capela Rosslyn.
     Dar cărţi în care apare această capelă, construită în 1450, de William Sinclair, Conte de Orkney, au existat cu multă vreme înainte de Codul lui Da Vinci, expunând diverse teorii, implicând Cavalerii Templieri, care au fost mai tot timpul asociaţi cu această capelă, Sfântul
Graal, sau texte biblice în care sunt însemnate originile Masoneriei (masonii au luat în considerare unele dintre sculpturile capelei). Poate că cea mai ciudată dintre aceste cărţi a fost cea a antropologului Keith Laidler, „The Head of God” – „Capul lui Dumnezeu”, care sugerează că în capelă se află ascuns capul îmbălsămat al lui Hristos, în vreme ce pasionaţii de OZN-uri din faimosul „Triunghi Bonnybridge”, au susţinut că această clădire nu este altceva decât un „portal astral”.
     Coborând însă cu picioarele pe pământ, constatăm că nimeni dintre cei care intră în acest loc  care acum se află sub o folie protectoare pe toată durata resturărilor - nu poate să nu fie afectat de interiorul plin de imagini sculptate care îţi ia răsuflarea. Acolo se află faimosul „Stâlp Prentice”, foarte apreciat de teoreticienii Sfântului Graal, a cărui imagini se spune că au fost sculptate de un ucenic, a cărui maistru, într-o criză de gelozie pe talentul şi îndemânarea sa, l-a ucis (pe tavanul sculptat există două feţe care se uită fix una la cealaltă). În alte părţi, dălţile au sculptat dansul morţii, crucifixe, orchestre cereşti (şi un înger trâmbiţaş), fără a mai menţiona detaliile care ar trebui să reprezinte cactuţi de aloe şi porumb, cu referire la o călătorie pre-columbiană în America, a naşului lui William Sinclair, Henry, Primul Conte de Orkney. Simbolul antic păgân al fertilităţii – Omul Verde -, este şi el prezent, cu cârcei atârnându-i pe bărbie, care acum poartă vopseua reînnoită de renumitul artist plastic Steven Campbell, într-o nouă expoziţie deschisă la Studioul Glasgow Print, inspirată în mare măsură de Rosslyn. 

„Îmi place foarte mult povestea Stâlpului Prentice”, spune Campbell, care s-a arătat surprins de faptul că biserica nu atrage mai mulţi vizitatori dintre pasionaţii de artă.
„Cred că un pictor are tot timpul de învăţat, aşa că tind să fiu de partea ucenicului. Este o problemă de viaţă şi de moarte, despre creativitate. Un metafizician ar avea mult de lucrat. Detaliile, care sunt aproape mult prea elaborate, sunt foarte curioase pentru început. De parcă ar fi alergat cineva pe acolo”.
     Douglas Gordon, un artist video scoţian şi câştigător al Premiului Turner, îşi îndreaptă atenţia spre o operă de artă mult mai veche şi mai enigmatică, şi plănuieşte să facă un documentar ce are la bază această capelă, în colaborare cu Colegiul de Artă Edinburgh. În prezent face cercetări la Chicago. Gordon spune: „Ca persoană care a fost mereu interesată de estetica franc-masoneriei şi a rădăcinilor ei în cultura templieră, cred că o carte precum „Codul lui Da Vinci” era inevitabilă. Să sperăm că actualul val de interes va descreşte şi va dispare”. În ceea ce priveşte proiectul său video, el rămâne învăluit în mister. Este prea devreme să vorbim despre el. Mulţi istorici se îndoiesc că ar exista vreo legătură între Rosslyn, constructorii ei şi templieri, ca să nu mai vorbim de pretinderile şi mai exagerate privind locul. Accentuând faptul că legenda Graal
este în bună parte o creaţie literară, Dr. Gary Dickson, membru onorabil al şcolii de istorie a Universităţii Edinburgh, avertizează asupra efectelor pe care miturile ce folosesc o bază istorică
le-ar putea avea.
„Mituri disparate pot lua o viaţă a lor, interacţionând şi devenind supermituri. Cred că Rosslyn a devenit un punct de legătură pentru mai multe mituri, ca Sfântul Graal şi Templierii. Miturile cresc pe măsură ce sunt povestite; ele devin tot mai bogate şi mai elaborate. Atunci când cad din cer şi aterizează într-un loc deosebit ca Rosslyn...  ei bine, îl transformă în propria casă.”
     Între timp, Andrew Sinclair, teoretician al Graalului, profesor la Colegiul Churchill, Cambridge, autorul unor cărţi ca The Secret Scroll – „Documentul secret”, The Holy Blood – „Sângele Sfânt” şiThe Holy Grail –„ Sfântul Graal”, a scris recent în ziarul Scoţianul, deplorând ceea ce a numit „montruosul cod Da Vinci”.  El pretinde că simbolismul sculptat al capelei se referă la „multe secrete ascunse ale existenţei”, inclusiv helixul dublu al ADN-ului, şi indicând pionieri ai biotehnologiei şi clonarea oiţei Dolly, de la Institutul Roslin, din apropiere. Sinclair, care acum doi ani a descoperit un sul de hârtie pictat, într-o grădină masonică din Orkne, pe care l-a descris ca fiind „veriga lipsă” dintre fraco-masoni şi Cavalerii Templieri, pregăteşte acum un documentar despre Rosslyn, a luat parte la câteva încercări de săpături fără rezultate ale pivniţelor capelei, în care entuziaştii credeau că vor găsi orice - de la suluri sacre la cavaleri templieri îngropaţi cu armuri întregi.
     Venind dintr-o altă direcţie, John Ritchie, Mare Herald şi purtător de cuvânt al unei organizaţii moderne care se numeşte Cavalerii Templieri Scoţieni, sau Militi Templi Scotia, consideră că excavaţiile fizice nu sunt bine-venite, dar spune că el şi colegii săi vor face cercetări cu ajutorul unor aparate radar sofisticate, în acea zonă, între capelă şi Castelul Rosslyn, fără a afecta prea mult teritoriu. „Am stabilit un sistem organizat de cercetare, dar până acum nu am văzut decât structuri asemănătoare pereţilor”, spune el. „Până acum nu am văzut nici un detaliu. Acestea vor veni mai târziu”. Ritchie nu crede că vor face descoperiri foarte mistice, deşi consideră că investigaţiile ar putea dezvălui documentele Anjou, aduse în Scoţia de către Sir Gilbert Hay, profesorul foarte influent al lui Sir William Sinclair. Ritchie, care a crescut în Roslin, consideră capela „un lexicon în piatră. Vin aici autori şi pot interpreta ceea ce văd pentru a susţine orice teorie ar vrea”.
     Sir Walter Scott a spus despre Rosslyn că „locul, mândra capelă, unde mai marii Roslinului zac fără sicrie”, iar Ritchie crede că nu Cavalerii Templieri, ci chiar Sinclarii înşişi sun îngropaţi acolo, cu Sir William Sinclair, ucis în Bătălia de la Dunbar în 1650, fiind ultimul îngropat în armura sa întreagă. El este de acord că sunt destul de multe fantezii investite în acel loc: „Nu mă mir dacă într-o zi voi intra în capelă şi o voi găsi plină de fanaticii Mariei Celeste”.
     Chiar dacă sunteţi încrezători sau sunteţi cinici, Rosslyn rămâne un loc fermecat – aşa cum audienţa Fringe a observat serile trecute, care au umblut Camera Producţiilor Nonsense, la piesaUcenicul, bazată pe legenda stâlpului.
     Unii ar putea crede că, asemenea Monstrului din Loch Ness, misterele din Rosslyn sunt prea profitabile pentru ca cineva să le vrea rezolvate. Dar dacă o investigaţie a ceea ce se găseşte sub capelă, ar avea loc, ce ar putea dezvălui: cunoştinţe, relicte nepreţuite, oase vechi, sau doar numai bucăţi de lână?

Fii doamna,nu proasta!

Multe proaste, puține doamne. Care este diferența dintre o doamnă și-o proastă? De-ar fi doar una! Aud din ce în ce mai des bărbați care-și doresc femei cuminți sau cu demnitate, dar încă nu sunt convinsă că știu cum să și-o aleagă.

O doamnă știe să-și asume faptele, știe ce înseamnă tentația, intimitatea, aventura și angajamentul. O proastă nu-și asumă nimic: dacă alege un bărbat altfel decât scrie în cărți, va da vina pe el pentru că nu-și poate asuma alegerile. O proastă nu știe ce înseamnă angajamentul și își va lăsa întotdeauna câteva uși deschise (să aibă o roată de schimb pentru orice eventualitate), cât despreatașament, confundă adesea dependența cu iubirea.

O doamnă este stabilă emoțional și înțelege că viața ei merge mai departe, chiar dacă o relație se încheie. O doamnă spune mulțumesc și trece mai departe. Pe când o proastă, va trece peste traume ieșind cu primul care-i iese în cale. Doar ea e o femeie trofeu, iar fostul trebuie să vadă ce a pierdut.

O doamnă ține la demnitatea ei și nu are nevoie să primească în fiecare zi complimente de la băieței cărora le țopăie hormonii în pantaloni. O proastă își pune cea mai scurtă fustă și un decolteu pe măsură și iese la vânat. Cumva, au o nevoie morbidă de laude și face tot posibilul să le primească, iar dacă masculul întrece măsură, înseamnă că e porc. Păi, draga mea, porcul nu se scaldă în mocirlă?

O doamnă este sexy fără să devină vulgară. O proastă este împopoțonată din cap până-n picioare: unghii false și lungi, sclipicioase, își pune silicoane cât mai mari pe care și le dezvăluie cu mândrie, rochiile vor fi întotdeauna dintre cele mai scurte, iar machiajul este musai unul de seară la prima oră a dimineții.

Unei doamne nu-i este teamă să muncească pentru pantofii pe care și-i dorește. O proastă vânează portofele cu multe zerouri, doar a investit în ea și acum trebuie să culeagă roadele, nu?

O doamnă este discretă, de la zâmbet până la conversațiile pe care le poartă. O proastă devine zgomotoasă precum o locomotivă veche, altfel cum să-și facă simțită prezența?

O doamnă nu se consideră egală cu bărbatul ei, ci îl completează. O proastă e de neînlocuit în judecata ei, ba mai mult decât atât, e atât de bună, încât are grijă în fiecare zi să amintească asta oricui, oricum.

O doamnă nu este ahtiată după bani, deși știe că sunt necesari, de aceea va căuta să aibă propriile ei activități, să învețe, să se dezvolte. De ce? Pentru că poate! O proastă vrea totul de-a gata. De ce să facă ceva cu viața ei, când sunt atâția care îi pot pune totul la picioare?

O doamnă acceptă un bărbat care să o răsfețe, care să o dorească, care o poate susține. O proastă are nevoie de un bărbat pe care să-l supună și care să fie mai slab emoțional decât ea.

Din fericire, chiar dacă nu te-ai născut o doamnă, poți deveni una. Cu condiția să-ți vezi adevărata față în oglindă.

Draga mea,golanca ....

Da ,tu ,chiar tu cea care presupui că eşti "Marea Golancă"! Sau iți vine absurd sa citeşti "Ifosele Dorei" fiincă e prea mult de citit şi iti pare ironic sa citeşti atat de multe cuvinte,fiincă tu eşti prea "GolanexWomen" şi chiar le şti pe toate,dar s-ar putea să te inşeli amarnic draga de tine.

Dacă chiar vrei să ţi se potrivească termenul ăla, atunci potriveşte şi tu numărul de „i”-uri, de cratime, de virgule, subiectul cu predicatul şi aşa mai departe. Dacă scrii într-un dialect doar de tine cunoscut, nu se numeşte că ai limbaj de golan(că). O golancă d-aia cum te dai tu, are cunoştinţe minime de limbă română. Golancele scriu şi vorbesc corect!
În acelaşi registru de potrivire a termenului cu persoana, nu-ţi flutura sânii pe unde apuci. Eu ştiu că golancele se dezbracă doar în casă, nu in public si nici pentru public , în niciun caz, pentru a atrage atenţia.

Golance sunt cele care îşi cunosc valoarea şi nu şi-ar atribui niciodată calităţi ce le lipsesc cu desăvârşire. O golancă niciodată nu ar pretinde că este altceva decât ceea ce ai în faţa ochilor pentru că nu îi este ruşine cu ea. Ea ştie că marketingul ieftin prinde doar la ăia ieftini, iar ea are nevoie de-un bărbat, nu de mărunţis... Aaa, da – niciodată nu vei auzi din gura ei că este o golancă, ci îl va detemina pe bărbatul din faţa ei să tragă concluzia asta!
Golance sunt cele care mai fac şi altceva pe lângă clasica golăneală ,mai lucrează, mai învaţă, mai fac un ban de-o cafea, chestii care să le ofere independenţă financiară, că doar asta le place mult.
Acestea fiind spuse, dragi domnişoare, treaba este simplă dacă eşti golancă, se va vedea de la o poştă şi nu va fi cazul să umbli cu cioara vopsită şi să spui că-i porumbel.
Şi cred că golancele vor înţelege ce spun eu aici!!!

Indiferenta omenirii!

Da, niste oameni destepti, sunt destul de prosti !!!
Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.
Daca arunci cu o piatra in geam, geamul se sparge. Daca te gandesti cum sa spargi geamul, geamul nu se sparge.
Simplu, nu? Ei bine, e uimitor cat de multi oameni nu se prind de faza asta.
Actiunea este principalul ingredient al succesului. Daca nu faci nimic, nu se intampla nimic.Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.
Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.
Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.
Daca ii apare un zid in cale?
– O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?
– Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?
Daca va fi nevoie de sapat un tunel, cred ca ar trebui sa-si ia la drum o unealta potrivita. Dar care e cea mai buna unealta? De fier sau de lemn? Sa fie usoara si de dimensiuni mici ca sa nu-l incurce la drum sau ceva serios, de performanta?
Dilemele pot continua la nesfarsit, you get the point.
In final se plictiseste si renunta la drum.
Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.
Universul are 13 miliarde de ani. Tu cati ani ai? 18, 23, 27?
Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?
Pe bune, crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta, crezi ca tu esti cel mai destept, singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?
Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?
Stiu, hai sa stam la o terasa, la un ceai, si sa combatem, sa discutam aprins, sa ne avantam in polemici si dezbateri.
Sigur Universul o sa vada si o se schimbe singur cand aude argumentatia noastra extrem de logica.
Noutati de ultima ora – the Universe doesn’t give a fuck about you ! 😉
Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.
Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu, nu cu dreptate sau logica argumentativa.
Din nou, asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti. Asa functioneaza lumea in care traim.
Incearca un test, du-te la magazinul de la colt si cumpara un pachet de biscuiti. Iesi afara, deschide pachetul, mananca 3 biscuiti apoi intoarce-te in magazin nervos si cere banii inapoi.
Iti garantez ca in 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea si amenintarile cu Protectia Consumatorului o sa iti aduca inapoi banii in buzunar.
Asta nu inseamna ca ar trebui sa fii nesimtit ci doar sa intelegi un lucru simplu: faci x, obtii y – stai bosumflat si te plangi, nu obtii nimic.
Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…
Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie.
Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, ca sunt superiori, ca sunt speciali, pentru simplul fapt ca sunt mai inteligenti decat altii, fara insa sa preia vreodata initiativa si sa faca efectiv ceva

Propria liniste!

tii sentimentul ala de liniste, caldura? Cand simti ca esti plin? Cand nu te gandesti la nimic? Cand nu mai exista notiune de timp si loc ,si-ti ajunge ce ai in momentul ala? Aia e fericirea pentru mine! Nu stiu cum sa o descriu alfel... 😏 Descoperim linistea in momentul in care ne impacam cu noi insine.  

In momentul in care nu mai incercam sa luptam, sa impacam pe toata lumea. In momentul in care ne bucuram de fiecare moment pe care il traim fara ca in mintea noastra sa existe semne de intrebare legate de cum o sa fie perceputa aceasta bucurie a noastra de catre cei din jur. In momentul in care ne dezbracam de orice si ne place asa cum suntem…in momentul ala am descoperit linistea.
Linistea care este cel mai frumos sentiment, cel mai inaltator, cel mai creativ, cel mai productiv, cel mai sincer, cel mai curat. In momentul in care nelinistea celor din jur, forfotul multimii, nu ne mai deranjeaza linistea noastra…in clipa aia ne dam seama ca am descoperit cel mai frumos loc din Univers. Oaza noastra de liniste este mai frumoasa decat orice loc de pe lumea asta. Admiratia mea celor care au ajuns acolo si succes in drumul lor celor care vor sa ajunga acolo. Celor care vor sa nu mai fie dusi de valuri, celor care nu vor sa mai tina cont de ce asteptari au cei din jurul lor de la ei, celor care vor sa isi gaseasca calea, celor care stiu ca acela este locul lor. Locul in care ei o sa se simta cel mai bine. Cand esti tu insuti..fix asa cum esti..asumat…esti cel mai fericit.

Linistea este momentul ala de bucurie interioara care nu se poate compara cu nimic. Linistea e tot. Linistea e momentul ala in care vrei sa te bucuri de ceea ce ai. In goana asta nebuna de a face lucruri avem mare nevoie de liniste. Viata nu este despre cat de mult alergi ca sa le bifezi pe toate…viata este despre momentele pe care le traiesti si despre experientele pe care le ai. Bucura-te de liniste si de caldura. Bucura-te ca esti si ramai cine esti si nu incerca sa multumesti pe toata lumea !!!

Ifose la expozitie...

Dintre toate dorintele si intrebarile nebune ce mi stau in buzunar, gata sa sara in fiecare zi, am ales'o pe asta mai linistita, care nu se agita prea tare.

Ce ti ai spune daca maine te ai putea intalni pe tine tanar, foarte tanar?😏
Stiu ca n'o sa vina niciodata o copila bruneta cu zulufi, sa ma traga de maneca si sa mi spuna: “Stiai ca eu sunt tu? Vrei sa ne jucam?”. Mai stiu ca nici macar o pustoaica n o sa ma opreasca pe strada sa-mi ceara un foc, ca apoi sa mi zica: “ A, apropo! Fii atenta ce faza, cica eu sunt tu. Misto,nu?” Dar azi am decis sa mi scriu mie. Mie… cea de cand aveam vreo 15 ani.

Fato draga ,
“De aici, unde sunt acum, n am cum sa te sun acolo unde ai ramas tu. As face'o ca sa ti aud vocea aia de pustoiaca fumatoare pe ascuns. Stai linistita, n'o sa te spun… si eu fumez de zece ani, m am apucat cand aveam varsta ta.
Mi ar placea sa te si vad, nu doar asa in poze. Sa facem cunostinta… tu sa ai fata aia timida,sa scoti doar doua cuvinte de teama sa nu spui vreo prostie si sa ti joace zambetu’n ochii aia mari si verzi. Ti as zambi la randu mi si ti as spune ca si eu sunt zodia gemeni, stiu ca asta te ar face sa fii in largul tau.
Nu pot sa fac toate astea. Sunt prionita aici in alt timp, in alte visuri si e bine asa. Dar pot sa ti scriu, sa astern cuvinte negre pe alb de foaie sincera.

Iubeste-te, fetita. Iubestte'te asa cum esti si cum ai venit. Iubeste ti nasul ca nu i borcanat cum zici de cand te stiu, iubeste ti ochii, chiar de nu s caprui asa cum visezi, iubeste ti bratete alea uscative si nu le mai acoperi ca s'or lega ele mai zdravan cand o veni vremea si'oi mai creste.
Copil nebun, sa n ai frica banului vreodata!!! Sa nu mi te subjuge nenorocita asta de teama ca n ai de unde sa platesti una, alta... si sa mi te tina intr un loc urat de unde sa mi vii plansa seara acasa. Lasa ti inima sa te traga de mana pana unde vrea ea si fa doar lucrurile care's pe placul ei!
Opreste'te, nesabuito! Opreste'te'n loc cand vezi in fata ta omul egoist. Nu l lasa sa ti taie calea si sa te-ndragosteasca. Nu'i primi cu zambet tamp otrava si n'o da pe gat ca pe-o licoare de poveste. O sa ramai cu sufletul despletit de'o sa mi te arate lumea cu degetul pe strada. De'l intalnesti, fa stanga'mprejur si vino acasa🔙... Hai…❗
Sa nu crezi tu ca proasta vei fi de'o vei face, ca esti far’ de valoare, ca meriti sa mergi garbovita in fata cuiva, ori ca neinsemnata te'a lasat Dumnezeu. Esti o minunatie. Perfecta'n orice faci. Dar nu uita: si ceilalti pot fi la fel.

Fatuca aiurita, sa n'ai credina ca tot ce ti vine ti se si cuvine. Multumeste cui stii tu mai bine si mai frumos, chiar si pentru ca ai ochi sa ma citesti acum si mana sa mi scrii inapoi.
Pe final, as vrea sa stiu ca nu'mi pui scrisoarea la loc de cinste, ca nu pasesti pe muzica ei. Citeste'o o data, bag'o'n sertar si uit'o acolo. Plangi de frica, ingrozeste'te de oameni, uitate'n oglinda si vezi cat de mica esti in comparatie cu altii. Fa toate astea si umple'tu capul ala rotund de cucuie, ca doar aasa ne'om intalni si noi intr o vreme pe care nici eu n'o stiu inca ! 
Si scriu! Scriu ca sa inghet timpul, ca sa nu uit sentimente, emotii, clipe, oameni. Scriu ca sa ma recitesc peste ani, sa ma redescopar, sa ma autoanalizez! Sa vad cum am crescut si ce m a ajutat sa o fac!
Nu vreau sa fiu doar femeie, vreau sa fiu un om care a incercat putin din toate, iar la finalul zilei vreau sa ma simt obosita! Atunci ziua a trecut cu folos!